the theory of everything (no, just the theory of the stroller)

Posted on

Daca nu esti inca parinte (dar intentionezi sa devii) lectura acestui (scurt) articol seamana cu descoperirea intamplatoare a unui diamant in gradina, in timp ce te pregateai sa plantezi primele rasaduri de rosii. (Insa va fi necesar sa il slefuiesti.) Diamantul este o idee, desigur.

Membrii THINKING IS FUN (precursor DOX PENTRU PARINTI) au primit-o in their faces  si (unii dintre ei) nu si-au revenit. E nespus de frustrant sa o afli atunci cand nu mai poti face nimic,  de aceea spun ca esti (o persoana) norocoasa.

In esenta, e vorba despre carucior. Sfatul meu amical, pentru perioada cand vei avea un bebelus, este sa nu cumperi sau, daca nu te poti abtine, sa folosesti foarte putin (minimum minimorum) o astfel de masinarie. Pentru dezvoltarea remarcabila a unui copil, dezvoltare fizica si psihologica, popularul carucior este o calamitate. (Iar daca nu ma crezi priveste cu atentie fetele si ochii bebelusilor tinuti prizonieri in carucioare. Ce exprima ei? Entuziasm sau neajutorare?)

Exista argumente foarte puternice din neurostiinte, biomecanica si psihologie in favoarea acestei recomandari. (Nu ti le spun dar am incredere ca, daca iti place sa gandesti, le vei identifica.)

PS Fiind un profesor suportiv (nu doar provocator) iti ofer un indiciu, un fel de punct de plecare pentru procesul tau de descoperire: sistemul vestibular. (Ti-a placut biologia in liceu? Daca „da” inseamna ca stii ca nu ma refer la prima incapere a unei locuinte.)