in spatele usilor inchise

Posted on

Fie un copil! (Al tau, bineinteles.) Un copil care merge la scoala. (A mers, de fapt, acum este in vacanta si, evident, este aproape depresiv. Se trezeste in fiecare dimineata sa mearga la scoala de care ii este dor si duci o lupta titanica pentru a-l opri. Da, scriu sub influenta unor droguri usoare, dar nu acelea la care te gandesti tu!)

Urmeaza o intrebare de baraj pentru tine. Poate ar fi bine sa te asezi! (Ah, erai deja asezata pe scaun, am uitat ca esti genul (ultra)sedentar care viseaza (la) cai…, scuze, o sanatate minunata dupa 40 de ani dar nu a rezolvat problema sinelui viitor-doar pentru connaisseuri.)

Stai bine cu memoria? (Spune CNP-ul cu voce tare!) Dar cu intelegerea practicilor culturale in care esti imersat?

Ok, sa presupunem ca te-am pregatit si intrebarea nu te va traumatiza. Ready? (Verifica pozitia pe scaun, te rog! Stiu, ca sa ma sfidezi acum te vei ridica in picioare si, daca te afli la un nivel avansat, vei levita recitand o mantra secreta de pe un site tibetan din Boston.)

Bine. Eu mi-am luat toate precautiile necesare. Am incredere ca nu vei fi socata. (Prea mult.) Intrebarea este:

Cand ai participat ultima data, stand in sala de clasa de la inceput pana la sfarsit, la o ora a fiului sau fiicei tale?

Cu alte cuvinte: Ai o minima idee despre ceea ce un om (profesor/profesoara) care nu se gandeste la copilul tau decat in timpul orei (poate nici atunci), in colaborare cu niste birocrati care nu l-au vazut niciodata (cei care au creat programa de invatamant) incearca sa-i faca? (Sau, mai grav, ii face fara sa-si dea seama de consecintele pe termen lung.)

Aha, ai raspuns pozitiv. In regula. In acest caz de ce stai cu mainile in san?  De ce esti complice?