City Break (in some distant Universe)

Posted on

Din cand in cand la cursurile mele participa si adolescenti. Imi amintesc in mod particular de un tanar de 16 ani, acum un an sau doi. (Memoria imi joaca feste dar acesta nu este un indiciu al senilizarii.)

La un moment dat am spus despre scoala ca ar trebui sa fie un loc absolut minunat, in care sa fii nerabdator sa ajungi, sa stai cu placere si sa te desparti cu regret. Mi-a trimis privirea aceea atat de expresiva. (Dar nu a plecat deoarece la unul din exercitiile fizice a realizat, stupefiat, ca am articulatiile mai mobile decat ale lui.)

Esti bun(a) sa-mi transmiti si tu privirea aceea?  Voi afirma, din nou, ceva similar. (Este limpede ca nu invat din trecut si sunt condamnat sa repet istoria. Parca Nietzsche a vorbit despre „eterna reintoarcere”, nu? Sau Schweinsteiger, intr-o conversatie cu Ana Ivanovici? Ii mai incurc.)

Scoala ar putea fi unul dintre cele mai fericite locuri din lume dintr-un motiv simplu: a invata este o bucurie.